nu mi-am mai văzut mâinile de ceva
vreme/sunt mai albe decât credeam/asta

în timp ce punem dragostea la uscat
cu cleşti de plastic/ răsare soarele a şaptea
oară azi şi copiii nu se mai nasc cu ochi albaştri/


noi ne privim de-o viaţă/ nu s-a schimbat nimic
eu am patru mâini/iar paşii tăi se fac că e toamnă
ne punem mâinile la ochii celuilalt/de azi nu mai râdem
discret///

ne despicăm burţile unul altuia/ şi ne băgăm cu
totul acolo/ miroase ca-ntr-un magazin de dulciuri şi tu nici nu ştiai/
eu nici nu ştiam

#nimeni nu ştia de fapt#


că tu încă mai eşti copil şi că---

viaţa are sens şi-n afara ceştilor/ caii pe care
zboară feţifrumoşii  sunt maro şi pasc iarbă/ cel mai bine
la prânz

ileana este mai blondă decât avea impresia/ în sfârşit singura
care spune poveşti ca lumea/ ne iubeşte pe toţi şi ne leagă la mâini
cu firele tale de păr

#te las în cada mea de acril/ îţi pun ochelarii bunicului tău pe nas / nu te mai las
să visezi cu ochi albaştri#